Dilema in care se afla un posibil investitor in comertul cu carti vechi este sintetizata de Mircea Cartarescu intr-un eseu intitulat sugestiv: „Pustii nu mai citesc. Dar noi mai citim?”. „Este adevarat, de fapt, ca pustii nu mai citesc. Dar in acelasi timp plangerile noastre mi se par ipocrite, pentru ca adevarul adevarat este ca nici noi nu mai citim. Asa e, am citit in epoca de trista amintire. Altceva ce sa fi facut? Cartile erau ieftine si bune, televizor nu, filme nu, alte distractii nici atat. Decat sa mori de plitiseala mai bine citeai «Razboi si pace». Si-n felul asta populatia nefericitei noastre tari s-a culturalizat fara macar s-o stie. E drept «Crima si pedeapsa» era luat drept roman politist, iar in «Rascoala» cartea se deschidea singura la anumite pagini care tineau loc de «Playboy» sau «Hustler». Tinerii din generatia mea au citit in anii ‘70 si ‘80 absolut aceleasi carti si au vazut toti acelasi filme. Asa incat pe langa uniforma de liceean rarita in coate am purtat o uniforma culturala: cultura mare, tot ceea ce s-a spus si s-a scris mai valoros de-a lungul anilor”. Punctul de vedere al lui Mircea Cartarescu este insa pesimist. Lumea inca citeste.

Informatii pe scurt
Ideea: anticariat
Capital initial: suma de start variaza de la 1.000 € (in cazul unui anticariat virtual) pana la 10.000-20.000 € (in cazul unui anticariat clasic);
Cifra de afaceri: un anticariat de dimensiuni medii ruleaza mii de carti, la preturi intre 1 leu si 1.000 €;
Profit brut: daca luam in calcul faptul ca exista carti deosebit de valoroase a caror achizitie te poate lasa, la un moment dat, cu vistieria goala, este greu de apreciat un profit exact al afacerii. Acesta va fi, insa, proportional cu valoarea cartilor rulate;
Timp de amortizare a investitiei: un an si jumatate;
Situatia pietei: dupa o perioada cenusie pentru vanzatorii de carti, oamenii care au realizat venituri importante in ultimii ani si studentii se intorc in anticariate.